http://www.youtube.com/watch?v=E1H7H7Kq3pM Melodia asta m-a inconjurat peste tot azi...La metrou o asculta cineva la casti (unele naspa ca auzea tot vagonul melodia), apoi la farmacie...la Mega... Iar eu cand o auzeam inca o data, abia ma abtineam sa nu rad, doar zambeam! Poate ma credea lumea nebuna! Thoamne fere! Hahhahaha! Grav, deja sunt: Crazy Ralu! :))
D-zeu ma iubeste azi! :X
2 comentarii Etichete: music
Azi m-am trezit cu melodia asta in cap (http://www.youtube.com/watch?v=ip5QrTH3e3Y) ... si am de gand sa o fredonati si voi toata ziua, nu numai eu! :P
0 comentarii Etichete: music
http://www.youtube.com/watch?v=gjuQVNZNDwY
Fuck everybody, let's get high... the sun will sunshine! \:D/
0 comentarii Etichete: music
Enjoy: "Inca din copilarie ne stabilim parcursul in viata, macar teoretic, atunci cand raspundem la celebra intrebare: ce vrei sa te faci cand te faci mare? Chiar daca raspunsurile copilaresti se modifica de la an la an pana luam hotararea adulta de a opta constient, o parte din visele copilariei raman in noi. De cele mai multe ori, ne luam cu viata si uitam de ele, ba nici macar nu mai avem timp sa ne fabricam altele. Ne-am obisnuit sa ne dorim “strictul necesar”, adica o familie, copii, o vila, o masina smekera, o firma, niste haine cool si vacante exotice. Unii isi bat capul cel mai tare sa aiba o cariera reusita, pe care sa “lipeasca” viata personala, pe parcurs. Din cauza lucrurilor mari, uitam de cele simple, de micile bucurii pe care mintea noastra relaxata de odinioara le-a fabricat. Stiu oameni care viseaza sa scrie carti si carora li s-a tot spus ca au talentul necesar, dar, cinstit vorbind, nici macar nu i-a prins vremea in fata vreunei pagini albe. Stiu ca altii au talent la desen si ar putea sa-si vada visul pe peretii unei expozitii, dar nimic din ei nu-i ajuta sa se mobilizeze intr-atat incat visul lor sa fie inramat… Ma stiu pe mine, fascinata de povestile indiene ale lui Eliade, care visam sa realizez un traseu turistic prin care toti cei interesati sa poata vizita India urmand exact parcursul lui Eliade. Cum mi-am omorat visul? Neducand pana la capat o idee in care mi-am prins urechile. Ca noi toti, pot insira fluvii de scuze si motive pentru care visul mea a ramas intr-un sertar. Norocul meu e ca mereu am alte vise si incep sa-mi selectez dorintele, restragand aria lor nu numai dupa criteriul unei mari probabilitati de a se intampla, si dupa cel al revelatiei ca, in afara de mine, pentru visul meu nu va lupta nimeni, iar daca eu nu-i dau viata, el imi va da frustrari si regrete.
Am admirat oameni care si-au implinit un vis din copilarie si am simtit fericirea lor intreaga, nevatamata de tavalugul vietii. Un prieten, ne-a adunat intr-o zi si ne-a spus ca, pe cand era in liceu, a visat ca, atunci cand o sa implineasca 30 de ani, isi va serba ziua pe un iaht. Nu stiu daca va puteti imagina stralucirea din ochii lui, dar si ai nostrii, ai prietenilor sai, cand omul deschidea o sticla de sampanie pe un iaht ce plutea pe Mediterana, exact in ziua in care implinea acea varsta magica. Sigur, pentru dorinta asta aparent neinsemnata, omul si-a pus la bataie toata viata lui de pana atunci. Toate reusitele lui profesionale si de familie l-au ajutat sa aiba banii, starea si determinarea necesara. Lectia pe care am invatat-o de la el? Sa nu uiti niciodata ce ti-ai dorit cand n-aveai nici macar o idee cum ti se poate intampla asta…
Cate lucruri nu visam in taina? Cate planuri nu ne facem, pentru ca apoi sa le ucidem din lene, delasare, lipsa de de consecventa sau preocupari zilnice? Stim ca putem face si altceva decat ceea ce ne asigur traiul zilnic, dar ne e frica sa ne exprimam, ne e frica de gura lumii sau, pur si simplu, ne e frica de un ese dureros. Uitam adesea ca usa aia trantita in nas e mai degraba prilej de amplificare a ambitiei decat renuntare, intr-o lume a succesului. Uitam ca eram pasionati de fotografie sau picture, poezie sau sculptura, istorie sau grafica, natura sau muzica si traim regulamentar, conform agendei, fara sa indraznim sa trecem reperele sufletului.
O sa imbatranim toti intr-o buna zi si o sa ne uitam in oglinda cu stupoare, constatand ca fiecare rid e mai degraba un vis neimplinit, un an care a mai trecut fara sa facem ce simtim, ce suntem, ce am visat candva! Cine ne impiedica? Cine ne opreste? Cine nu ne lasa? Raspunsul unic la toate aceste intrebari? NOI. Noi suntem singurii dusmani ai visului nostru, iar Dumnezeu exista ca sa ne aduca aminte ca forta noastra este infinit mai mare decat a lui, daca descoperim credinta in noi insine. Nu Dumnezeu ne rezolva angoasele, frustrarile, lipsa de perspectiva sau lenea, ci mai curand subconstientul nostru, bine certat de constient, de ceea ce a ramas intreg din noi doar pentru a completa puzzle-ul supravietuirii.
Cu alte cuvinte, sa nu mai luam atat de tare in serios, coplesiti de importanta functiilor, pe care le avem sau de multitudinea de treburi zilnice, ci sa ne “jucam” putin cu destinul nostru, modelandu-l dupa forma perfecta a visului si nu dupa tiparul anost al societatii. Caracterul unui om e ceea ce face el cand nu-l vede nimeni, dar toata lumea ii vede pe cei cu caracter. E la fel si cu dorintele noastre: ceea ce nu stie nimeni despre noi ca putem face s-ar putea sa fie ceea ce lumea va tine minte cel mai bine despre noi…”
Lucruri pe care noi toti le stim, dar trecem atat de usor peste ele...
0 comentarii Etichete: Favourite qoutes
Parca sunt Carrie din “Totul despre sex”, stau cu laptopul in brate si imi scriu impresiile, parerile….in timp ce ascult Chilian – Zece. Melodia asta oricand imi va ridica intrebari de genul: despre mine canta nenea asta acolo, etc.
Acum e vocea suava a lui Nouvelle….o da … femeia asta ar putea vraji orice barbat doar cantand! Este de departe cantareata mea favorita! Devanseaza Parazitii, asta da veste buna! Hahahah! Si versurile “The way I one love you/ Well, it could be against the law / I’ve seen you in thousand minds/ You made the angels fall!” ma fac sa ma intreb cum vine asta…as putea cunoaste adevaratul sens al versurilor vreodata?
De unde am vrut sa incep si unde am ajuns. Bine-cunoscutele mele paranteze care aduc omul sa nu mai inteleaga despre ce vorbeam. Da! Recunosc ca-mi plac puzzle-urile din mintea interlocutorului meu si cat de departe poate sa ma urmareasca in paranteze si parantezute.
Astazi in metrou am auzit ceva care m-a socat extrem de mult. De obicei nu ma holbez la oameni in metrou, ii observ si trec mai departe cu privirea. Dar la cei 4 dubiosi m-am holbat rau cred. De fapt toata lumea se uita la ei. Incercau sa para oameni normali desi cu siguranta ca erau constinenti ca traumele copilariei se vedeau pe fata lor. Erau saraci si handicapati fizic si vorbeau despre job-urile pe care le aveau. Dormeau in canal undeva si acum se duceau la o prietena de-a lor sa faca baie, ca nu se mai spalasera de 2 zile. Faceau un drum de 1 ora poate ca sa se duca sa faca o baie normala. Erau cu toate cele necesare la ei.
Daca nu ii auzeai vorbind despre greutatile vietii lor (dar de mentionat, cu foarte mult optimism), credeai ca duc o viata cat de cat normala. Sa te duci intr-o mini-excursie sa faci o baie! Doamne! M-au socat extrem de mult! Pareau extrem de constinciosi si realisti! Faceau TOT ce la statea in putere sa fie oameni normali, sa se integreze in societate! De admirat! Mi-a fost drag de ei! Am vrut sa le dau banuti, dar mi-a fost frica sa nu se simta jigniti! Puteau cersi in metrou, dar ei NU! Ei aveau joburi!
Fenomenal, cum exista astfel de oameni si pe de alta parte exista acei drogati, copii de bani-gata cel mai probabil, care isi bat joc de tot ce le-a dat viata si mor in supradoze sau in accidente teribiliste de masina pe bulevardul din Mamaia!
In astfel de momente ma bucur de tot ce am si imi dau seama cat de norocoasa sunt! Sunt oameni care nu se pot bucura nici pe departe de ceea ce viata mi-a oferit mie! Si stiu ca ma mai asteapta multe, Dumnezeu are planuri serioase cu mine si nu-l voi dezamagi!
The end! E un happy end! :D
5 comentarii Etichete: Life-style
25 ani, cand au trecut ei....??..parca ieri ma uitam pe tvr la Sailor Moon....sau incepeam scoala....imi amintesc prima absenta prin clasa a 3, prima tigara trasa in curtea scolii in clasa a 8-a cu toti colegii dupa un chiul in masa (scaun, biblioteca...), prima iubire si pregatirea pentru prima intalnire cu El...doamne cate detalii stiam in clasa a V-a...(I think I was born smart! :-??) si prima (si ultima) fuga de acasa (pusa la cale in cele mai mici detalii, m-a gasit abia dupa 24 de ore...hehheehe...mai sunt si mandra de mine! :D).
Multa lume zice ca era mai bine inainte...nu conteza daca se refera inainte, la comunism sau la cum era acum 2 ani de zile....multora le place sa traiasca din amintiri...marele motiv fiind faptul ca adolescenta este cea mai marfa parte a vietii, si daca nu o traiesti din plin....o sa ramai cu niste "depresii" pe care timpul nu le va dizolva niciodata....oricum acest post trebuie sa fie unul fericit...in care sa te faca sa iti aduci aminte de micile bucurii ale vietii, de lucrurile care te ajuta sa treci peste greutatiile vietii.
Stiu ca am esuat sa fac chestia asta....dar macar va recomand o melodie care va reusi sa va inveseleasca Zdob Si Zdub - Videli noch! :D
8 comentarii Etichete: personal stuff
