joi, 10 decembrie 2009

Ce ma fac cu mine?

Am rasfoit un blog de poze...alb negru...reci...pline de sentimente, expresii, idei... Pareau a fi o oglinda a umanitatii! Unii ajung acolo...altii se pierd...unii cand le privesc si se regasesc in imagini...altii nu, se simt atat de departe...ca si mine!

Asa am fost de la inceput...departe..diferita...am crescut cu un sentiment de neputinta. Un complex, o acceptanta matura a vietii triste...a laturii negre. Nu as fi putut fi altfel oricum. Cand treci prin niste "focuri" nu ai cum sa nu ramai cu arsuri, cicatrice, handicapuri.

E si un bright side...nu te trezesti la 18-20-25 de ani ca nu stii ce e viata, ce sa faci cu ea...pana atunci crezi ca e totul roz si perfect. Nimic rau nu ti se poate intampla...dar si cand ti se intampla..sad!

Eu m-am bucurat de putinul roz, Dzeu mi-a dat cu picatura. I-am multumit pentru fiecare strop. Acum am un pahar...dar nu raceste ranile din trecut...chiar le adanceste. Ma urmaresc mereu! Mai ales in somn...

Ce ma fac cu mine? Cum fac sa cred iar in roz? Dar in perfectiunea in care n-am crezut niciodata cu adevarat?

2 comentarii :

  1. Evergreen spunea...

    tu esti omul cel mai fericit de pe planeta... sigur stii cum sta treaba cu roz

  2. Raluka spunea...

    Not true! Life's hard and when it shows you some of the ugliest things, you consider anything else to be pink! My opinion!